Va spuneam in unul dintre articole ca sarcina mea a ascuns mai multe surprize.
Sa incepem cu prima: sarcina in sine a fost o surpriza. Poate cea mai frumoasa…un miracol.

Surpriza a venit la jumatatea anului cand nu banuiam ca aveam 8 saptamani..corpul meu nu recunostea sarcina. A fost un vis confirmarea ei.

Am plutit!! Pana la 12 saptamani am fost oarecum ancorata in realitate…urma sa avem o fetita!!! ( 60% sanse…exprimarea domnului doctor.. cu mentiunea sa nu ma entuziasmez). Cine eu? Hihi clar in 7 zile pluteam deasupra norilor: stiam nume, cum o sa fie patutul, hainutele, stiam cum vreau botezul… deci 0 entuziasm ( hehe).

Aveam o sarcina superba, fara rauri, fara nimic…pluteam, radiam, aveam planuri sa sa am sedinte foto cu burtica, sa fiu activa, sa merg pe jos zilnic, sa merg la job pana o sa ma rostogolesc, sa port tocuri pana ma trage cineva de maneca si imi spune „cucoana … te duci sa nasti ce porti in picioare?” …

16 saptamani: m-am dus imbracata in culori pastel, spiritul flower power activat…siiiii aflam nu ca o sa am un baietel…nici nu mai auzeam aceasta informatie…m-am pierdut la cuvantul probleme si daca rezisti…
24 ore m-am pierdut pe mine!!

Nu ma interesa ce este, ma interesa sa fie, si sa fie un bebe sanatos!

Aveam trombofilie si hipertensiune indusa de sarcina. Ok nici o problema am zis gata respect regimul impus fara sare, zahar, iau pastile, fac injectii, fac orice!
Dupa 7 zile eram din nou flower power…7 zile si seara eram la urgenta!


Trei spitale, dureri si multe rugaciuni…verdict: hidronefroza de gradul 3. Iar 24 ore m-am pierdut pe mine!
Nici o problema. Mi-au spus sa rezist fara contractii pana la 25 saptamani.

Bun! Am abandonat orice gand, orice plan…am stat acasa. Doar acasa!

Mi-am zis: au putut atatea mame, sa nu pot si eu? Mi-am gasit linistea in research pentru bebelusi, retete fara sare ( sa mananc si eu ceva comestibil), seriale, muzica si ganduri pozitive.

Desi la fiecare eco indicii nu aratau prea bine, mereu exista …DAR… , dar treceam peste.
Pana la aproape 34 saptamani…surpriza! Col 1.6cm… recomandare doar stat la pat.

Ok, o fac si pe asta. Dupa 4 saptamani de stat doar la orizontala l-am cunoscut pe EL: cea mai frumoasa surpriza facuta de Dumnezeu. Am uitat de tot…de toate cele aproape 39 saptamani cu bune si cu rele!

Am impartasit cu voi aceasta experienta din dorinta de a incuraja viitoarele mamici. Sa le spun sa fie puternice, sa le spun ca sexul copilului nu conteaza, sa le spun ca sunt mame din clipa cand vad a doua liniuta si de atunci trebuie sa aiba grija de ele pentru bebele lor!

Sunt sarcini mult mai grele si grave fata de a mea, pe acele mame eroine le-am avut in gandurile mele si mi-au dat putere. Dragelor sunteti puternice, sunteti femei, sunteti mame!