Soarele e deja pe cer, se anunță o zi frumoasă. Ne pregătim să ieșim, în așa fel încât să revenim înainte de masa de prânz.

Pun pe pat scutecul copilului și hainele, să-l schimb. Ia pantalonii și o zbughește în baie cu ei, îi pune în coșul cu rufe (încă nu ajunge la clanță, dar îmi mai scapă uneori ușa deschisă, deh…).

Îl aduc în cameră și încep să-l dezbrac. Reușesc să duc operațiunea la bun sfârșit.

Deschid dulapul să-mi iau și eu haine, reușesc să scot bluza și să o pun în pat, timp în care spiridușul trage un set de haine pe jos.

Mama abandonează activitatea de îmbrăcare și strânge hainele de pe jos.


Gata cu hainele, au ajuns la locul lor. Acum să mă îmbrac și eu. Mă duc să-mi recuperez fiul, care plecase cu bluza mea pe hol ștergea pe jos. Dragul mamei, mă ajută.

Buuun, sunt îmbrăcată. Caut sticla lui de apa sa o iau cu noi. Și o caut. Și mai caut. O văd într-un final în sertarul cu jucării.

Apoi văd copilul. Ud pe bluză, de la gât și pâna la elasticul pantalonului.

În urma cu câteva săptămâni a descoperit că e amuzant să iei apa în gură și să o scuipi. Pe jos, într-un recipient, pe pat sau pe tine. Deci, să trecem la treabă. Cum să ies cu copilul ud afară? Copil îmbrăcat, mama la fel; mai avem doar să ne încălțăm.

Cred ca suntem gata să ieșim.