Ne transformăm. Încet și sigur. Din femeia care se preocupa să găsească cel mai potrivit accesoriu pentru rochia cea nouă în…MAMĂ. Mama care, încă de cum vede cele două liniuțe pe testul de sarcină, e asaltată de o mulțime de gânduri despre cum va fi să fii mamă, cum va fi să porți responsabilitatea totală a unei alte făpturi; de fapt, deja porți această responsabilitate, încă de când ai zărit cele două liniuțe. În mintea și sufletul viitoarei mame începe un maraton. Al gândurilor. Dacă activitatea x îl va afecta pe copil, dacă alimentul y îi va face rău. Obiectiv major: sa aibă o sarcină fară complicații, atât cât depinde de ea. Să nască un copil sănătos.
Pe lângă preocupările din timpul sarcinii, orientate în principal către evoluția si dezvoltarea normală a copilului, se adaugă dorința de a fi cât mai bine informată, de a face o alegere bună legat de lucrurile necesare nou-născutului.
După naștere, preocupările sufletești ale mamei se conturează altfel. Își dorește să poată ajuta copilul să treacă mai ușor peste colici, apoi să-i aline durerile provocate de erupția dentară, să-l ajute să aibă un somn liniștit, să-i capteze interesul cu diverse activități, să-i pregătească mâncăruri pe gustul lui. Mereu o preocupă bunăstarea copilului, așa este sufletul de mamă. Odată ce devine mamă, în sufletul femeii se petrec schimbări ireversibile.
Nimeni nu poate înțelege ce se petrece într-un suflet de mama…decât un alt suflet de mamă.