Imi incep capitolul referitor la viata de parinte cu un articol nu despre primele 6 luni de viata cum m-am gandit initial ca ar fi logic… si o sa incep cu primele 6 luni de „mancarica solida”.
Etapa DIVERSIFICARE ( o scriu asa citet ca isi merita statutul! ) atrage dupa sine pentru orice novice aflata in rolul de mamica anumite temeri, ganduri, emotii!
Ooo da, emotii! Oare o sa ii placa, daca nu mananca, daca nu ii place, daca ii dau prea putin, prea mult, cu ce incep…etc etc etc
Am o „problema” cu organizare ( cine ma cunoaste personal stie clar ce vorbesc), asa ca de pe la 3 luni am inceput planul de atac. Am citit articole, am intrebat in stanga si in dreapta, carti, brosuri, tot ce imi pica in mana.
M-am inscris in grupuri online pe facebook = „sfanta sursa de inspiratie” , totul sa fiu sigura ca pustiul meu nu o sa se strambe si o sa spuna NU!
Ok, aproape 6 luni…echiparea cu scaun cu „n” nivele de lasat pe spate/fata, sus/jos, lingurite o gama intreaga ( ai zice ca hranesc o gradinita ), castronele …
Bun… mergem la pedi ( pediatra care se ocupa de pustiul meu), primim informatiile, trecem prin filtru mintii si pormim intr-o noua aventura.
Ziua X a sosit!
Cu „Tatal Nostru” al diversificarii memorat ( la final il gasiti punctual redat) m-am pregatit intens 2 ore… psihic evident.
Gata, scaunel pregatit, castronelul plin ochi ( pe principiul sa fie), am pregatit pustiul, telefonul pentru filmat, telefonul pentru „imprimat” prima reactie si… NU!
Baby boy nimic! Gurita inchisa, sprancenele incruntante si oarecum mirat…ok si lapticul meu?
Deschide apoi gurita siiii…nimic! Strambare totala!
Constant ca de emotii nu are bavetica si zic stop cadru, dubla 2.
Final: 30 minute, 2 lingurite in rest 2 parinti ce aveau in gand…”aha ni se intampla si noua ce au zis alti parinti: gatesc cu orele si nu papa nimic” !
Ziua 2 la fel…ziua 5…wow 3 lingurite! Ziua 7 sunam repede taticul 5,5 lingurite, rotunjim cu + si trecem in agenda ( da am una bucata agenda-amintire cu primul an de viata)… Ehe de la ziua 14 faceam tumbe…manca 10 lingurite
Lingurita….dupa lingurita…
Fructele ( o etapa cu Nu nu nu si Da da da ) o poveste pentru o alta zi.
Tot atunci si acel „Tatal Nostru” care m-a ajutat sa trec peste NU
PS: cum a fost prima voastra experienta?
La acest articol am ras cu lacrimi(fara nici o exagerare),faza cu stop cadru e mortala Eu astazi merg la pediatru in legatura cu diversificarea asa ca de asta imi permit luxul de a rade,daca as fii citit maine articolul,is sigura ca plangeam cu lacrimi