Știam încă de la început ca ne dorim copii. Da, copii. 2 sau chiar 3 daca totul decurge bine din punct de vedere medical.
Apariția primului copil ne-a întărit si mai mult aceasta dorința. E minunat, e sublim sa fii părinte. Mai ales sa fii MAMA. E si greu. Foarte greu uneori. Dar toate greutățile care se ivesc odată cu apariția copilului, oboseala si poate chiar frustrare uneori, dispar atunci cand ii auzi gangurelile, cand ii vezi zâmbetul, cand il vezi cum creste, cand realizezi ca e minunea care a crescut in tine, minunea care s-a nascut din dragoste.
Am ales sa fim părinții care își cresc ei copilul, sa fiu mama care e mereu lângă el, clipa de clipa in primii ani de viata si apoi in funcție de programul de lucru. Mama care vrea ea sa audă primul gangurit, sa vadă ea primul zâmbet, sa-l tina de mâna cand face primii pași.
Este o etapa care mi-a adus multe emoții noi si sentimente puternice. Dar imi doresc sa o iau de la capăt. Odată cu aceasta dorința vin multe temeri si un nou val de emoții. Oare voi reuși sa fiu o mama buna pentru doi copii? Voi reuși, oare, sa fiu acolo cand fiecare dintre cei doi are nevoie? Voi putea sa fac in asa fel încât primul născut sa nu se simtă dat la o parte, înlocuit? Sa înțeleagă ca iubirea mamei nu se împarte, ci se înmulțește? Răspunsul pentru fiecare dintre aceste întrebări il voi găsi doar traind aceste momente, doar fiind acolo cu cei doi copii. Cand va vrea Dumnezeu sa vina al doilea. Nu stiu cat de pregătită sunt pentru acest lucru, e greu de estimat, deoarece nu stiu cum e. Dar mi-l doresc. Ni-l dorim.