Ajungem la controversata etapă a diversificării, de unii mult așteptată, de alții temută. Însă, cu siguranță, pentru toți părinții aduce noi provocări: cu ce ar fi bine să începem, ce alimente să alegem, cum să le preparăm, când și cât îi oferim copilului, ce combinații facem.
Majoritatea părinților, dacă nu chiar toți, se confruntă, la un moment dat, cu refuzul copilului de a mai manca, chiar de a mai gusta alimente solide. Când ajung în fața acestei situații, cu toții își pun întrebarea „Ce fac? Copilul meu nu mănâncă!”
Ce faci? Ei bine, o soluție magică și universal valabilă pentru toți copiii, nu există. În primul rând, dragă părinte, să îți păstrezi calmul. În al doilea rând, încerci să găsești soluții pentru a-l atrage pe cel mic către alimentele solide. Dar nu prin a-l păcăli, forța, amenința, condiționa, mitui, sau ruga să mănânce o liguriță pentru mama, una pentru tata și alta pentru bunica. Momentul mesei trebuie sa fie plăcut atât pentru părinte, cât și pentru copil. Cel mai bine este să încerci să găsești cauzele pentru care un copil refuză solidele, să le iei prin eliminare până ai răspunsul. Cauzele pot fi variate:
– dacă ai inceput diversificarea prea devreme, e foarte probabil ca bebelușul să nu fie pregătit, și deci să nu accepte solidele
– chiar și în cazul în care diversificarea a început la 6 luni, există și copii care nu sunt curioși să guste solidele în primele zile ale diversificării
– roșu în gât
– afte
– erupția dentară
– pur și simplu nu are chef de solide atunci și vrea lapte. Până la urmă, și bebelușii au dreptul să refuze, chiar și fără motiv (pentru adult)
– în cazul părinților care oferă copiilor diverse ronțăieli ca biscuiți, pufuleți, dulciuri între mese, e ușor de înțeles că un copil poate ajunge să le prefere pe acestea în detrimentul mâncării gătite
– dacă vine un moment când copilul nu mai accepta piureurile (sau chiar de la începutul diversificării este o varianta), poate este momentul să treacă la bastonașe de fructe și legume. Bebelușii mestecă ajutându-se de gingii, nu cu dinții
– puseul de creștere, perioada cand copilul prefera sa fie hrănit cu lapte
– mediul în care li se oferă masa nu este cel adecvat; părinții pot oferi copilului un mediu curat, aerisit, fără zgomote perturbatoare (televizor, telefon, tableta) sau sa manance la masa cu acesta
– schimbarea mediului- alta locație decat cea cu care copilul este familiarizat
Bebelușii și copiii au și ei diverse stări, dispoziții, preferințe. Au și ei dreptul să refuze. Au dreptul să nu le fie foame când vrem noi. Să învățam să ascultăm și copilul, astfel încât masa să nu devină un chin nici pentru părinte, nici pentru copil.
2 Comments
Adauga un comentariu
Buna ziua ! Copilul meu de 3 ani si jumate refuza sa mănânce aproape toată mincarea Nustiu ce sa mai fac cum să-l conving ca trebuie sa manince, cind era mic minca orice acum doar paste cu cașcaval , cartofi ciorba de perișoare ,sarmale si uneori varza călită . Daca puteți sa ma ajutati cu un sfat si pe mine ce sa mai fac sa manince si alta mincare va rog tare mult .Multumesc
Cred ca nu este cel mai placut sentiment sa vezi ca gătești iar copilul nici nu e atras sa guste…al meu e un pic trecut de 2 ani si nu ne-am confruntat cu asta (pana acum, cel putin).
Ce cred eu ca ar putea funcționa: sa mâncați împreuna, chiar sa faceți împreuna la bucatarie unele gustări, sa participe si el. Sa fie lasat sa aleagă din cand in cand ce se va găti in ziua următoare.
Sa nu primească gustări sau sucuri din comert care sa-i ocupe stomacul si sa-i încânte papilele gustative, iar mâncarea gătită sa ajungă sa fie văzută ca o corvoada, caci nu e la fel de „buna”.
Si nu in ultimul rând, încercați preparate noi.
Va doresc succes! Si mi-ar plăcea sa-mi mai scrieți in viitor,sa-mi dați vesti bune la acest capitol.