Camelia este o mama de tripleti, si un exemplu real de curaj, putere si dedicatie pentru marea majoritate dintre noi.
Iti multumim Camelia ca ai acceptat sa impartasesti cu noi o asa frumoasa experienta de viata.
Cuvintele sunt de prisos…

1. CUM AI PRIMIT VESTEA CA O SA FII MAMICA SI CUM I-AI PREZENTAT-O VIITORULUI TATIC?

Stiam ca sunt trei embrioni avand in vedere ca sarcina a fost urmarea unei fertilizari in vitro iar embriotransferul a fost facut cu trei embrioni. Ne-am sfatuit cu medicul care a sustinut sa transferam doi embrioni iar eu am insistat pentru trei din disperare …am zis macar unul sa fie viabil!
De unde la inceput am hotarat sa transferam trei, poate macar unul o sa fie viabil pe parcurs. Imi doream sa fie toti trei…desi era un embrion deja ii consideram copiii mei…si nu concepeam sa pierd unul sau chiar doi….poate trei.
La prima ecografie nu am fost la medicul curant avand in vedere ca nu era in tara ci am fost la un coleg. Dupa primul examen ecografic a tras concluzia ca sunt doi (stiam dupa valoarea beta hCG – ului ca este sarcina multipla) …eram bucuroasa dar ma gandeam ca am pierdut unul si cu un ochi radeam si cu altul plangeam. Sotul era si el de fata in timpul ecografiei asa ca a auzit toata discutia. La final medicul a refacut examenul ecografic si mirat a spus: „Stai ca sunt trei!” atunci am rasuflat usurata dar nu pentru mult timp (multe secunde) pentru ca a tras concluzia ca sunt unele probleme si ca sarcina este cu risc mare si s-ar putea „duce” totul in cateva zile! Asa ca vestea a fost de la extaz la agonie si fara prea multe momente de bucurie ci doar de speranta!
Un alt control la alt medic a aratat ca se inselase! Dar clipele de groaza raman!

2. CARE A FOST REACTIA CELOR APROPIATI CAND AU AFLAT VESTEA CA ASTEPATI NU UNUL, NU DOI,…CI TREI BEBELUSI?

Cei apropiati stiau gandurile mele si m-au sustinut…dar doar cei foarte apropiati…nu am trambitat avand in vedere riscul mare al sarcinii mai ales ca a fost sarcina toxica si mi-a fost destul de greu!

3. CAND AI AFLAT SEXUL ACESTORA, CE SENTIMENTE SI GANDURI TE-AU INCERCAT?

Cand am aflat ca am tripleti asa cum am descris mai sus nu am facut decat sa ma rog sa mearga sarcina pana la capat (si acel capat sa fie cat mai multe saptamani, constienta fiind ca nu am cum sa duc numarul normal de saptamani aceasta sarcina). Cand am aflat sexul…primul baietel, al doilea baietel, deja ma rugam sa fie si o fetita…si medicul la fel 🙂 care este fan fetite…si la ultimul a exclamat…”Este si o fetita!! ”
La urmatorul examen ecografic (aveam deja numele alese :)) a spus ca sunt trei baietei…dar am crezut pana la capat ca o sa fie si o fetita si a fost! Cea mai „baiat” dintre baieti :)!

4. CUM A FOST PRIMA LUNA CU CELE 3 MINUNI DIN VIATRA TA?

Prima luna…as putea sa spun ca un cosmar si nu folosesc vorbe mari. O sa trec putin de termenul…o luna…pentru ca ei s-au nascut la 31 de saptamani, avand in vedere ca inima unui baietel nu batea cum trebuie asa ca am hotarat impreuna cu medicii sa facem cezariana. A existat si propunerea sa nu facem, sa il lasam pe cel mic sa…nu pot sa scriu cuvantul…si ceilalti doi sa se dezvolte in continuare. In cazul cezarianei la 31 de saptamani viata tuturor era pusa in pericol! Dar bineinteles ca nu am fost de acord!
S-au nascut pe 10 februarie 2015 ( orele: 13.10; 13.12; 13.14) cu greutatile si inaltimile unor papusi: prima nascuta fetita, 1350 g si 37 cm, apoi baietelul cu probleme, 860 g si 34 cm si ultimul baietel cu greutatea de 1560 g si 40 cm).
Ultimul baietel nu a respirat la nastere, iar fetita la scurt timp a fost intubata pentru cateva zile. DA…singurul care a respirat singur si nu a fost intubat a fost micutul LUPTATOR (asa il alintam inca din burtica si asa vorbeam cu el)!
Au fost unele complicatii in timpul cezarianei si desi am nascut marti, pana sambata nu am reusit sa ii vad…imi povestea sotul si imi arata poze. De la un set de poze mai aveam putin si intram in depresie…nu aveau loc firele si branulele cat de mici erau!
A urmat o luna critica…totul sau nimic! Din trei in trei ore le lasam lapte si ma bucuram cand crestea cantitatatea chiar si cu un mililitru!! Cel mic cateva saptamani nu a mancat nimic…a fost tinut in viata numai cu perfuzii din cauza unor complicatii!
Dupa 3 saptamani cei doi „mari” au parasit Terapia Intensiva si s-au „mutat” amandoi in acelasi incubator la alt etaj…etajul 4…toata lumea spera ca minunile lor sa ajunga cat mai repede la …4…etajul 4! Asta presupune ca sunt putin mai bine! Micutul a ramas pe loc…deja a inceput un program de cosmar…din trei in trei ore trebuia sa merg la Lactarium sa le las lapte…dar jumatate de ora nu era suficient asa ca mergeam o ora…orice mililitru in plus de lapte scos era o minune pentru minuni! Deja ramasesera doua ore „libere” intre vizitele de la Lactarium…in aceste doua ore mergeam la cei doi sa ii hranesc (aveam dreptul din trei in trei ore) dar la orele 14.00 si 20.00 puteam sa merg si la micut! Asa ca mergeam intai fuga la el sa ii vorbesc si sa ii spun ca nu e singur si ca fratiorii lui nu au plecat sunt in preajma si il saluta si ii vorbeam cate in luna si in stele…apoi fugeam la cei doi…acolo eram certata de medicul lor pentru ca…am intarziat…desi stia situatia si incerca sa ma convinga sa nu merg asa des la micut ca oricum…
Asa ca din cele doua ore scazand vizitele la ei si hranitul, vorbitul cu ei, ramaneau 45 de minute…o ora maxim! In aceasta ora trebuia sa mananc, sa dorm (nu ca asa trebuia ci sa pot sa am lapte in continuare sa ajunga pentru toti…mai in gluma mai in serios spuneam ca si 2 anticorpi in plus conteaza).
In cele 45 de minute daca aveam si o vizita se ducea totul…drept pentru care nu am acceptat sa mai am vizite (sotul doar dar sa imi aduca ce aveam nevoie), nu am vorbit la telefon ci doar sms-uri…totul ca sa optimizez timpul! TOTUL PENTRU EI! Asta se intampla noapte si zi… saptamana dupa saptamana…
Dupa o luna si 10 zile cei doi au fost externati iar micutul a ramas acolo…singur..!
Am intrebat medicul lui daca pot sa cumpar trei patuturi (gatuita de emotii) si mi-a raspuns ca NU…sa mai astept!
Asa ca a inceput alta cursa…cei doi acasa cu colici si nevoile normale ale unor bebelusi iar eu trebuia sa ma impart intre ei si micut…mergeam zilnic dimineata la ora 8 la spital sa ii las lapte pentru toata ziua si sa il hranesc apoi la ora 10.30 ajungeam acasa (spitalul fiind in Bucuresti iar eu stau in Ilfov) dupa care la ora 18.00 plecam iar spre microbuz via spital si la ora 22.30 ajungeam acasa unde faceam baita, ii adormeam pe la ora 4 ii hraneam si apoi iar drumul spre spital. In tot acest timp cat eu umblam de colo colo, mama si chiar si tata uneori stateau cu micutii fata de care ma simteam foarte vinovata!
Si aceasta cursa a durat inca 2 luni, can, in sfarsit pe 20 mai a fost externat si micutul!
La intrebarea „Cum a fost prima luna cu cele 3 minuni din viata ta?” raspunsul scurt ar fi: concentrata in 3 luni si ceva!

5. SI O INTREBARE PE BUZELE TUTUROR: CUM ESTE SA FII MAMICA DE TRIPLETI? CUM TE DESCURCI?

ESTE EXTRAORDINAR! Si daca ar fi sa o iau de la cap as face la fel, doar ca ma gandesc la suferinta lor si prin cate au trecut!
Cum ma descurc? Ma ajuta mama in cursul saptamanii si sotul seara si in week-end…este greu, foarte greu dar in momentul in care ma strang in brate si ma saruta, ma mangaie si imi zic mama/mami uit de tot…care tot?! Ca de fapt prezentul conteaza…restul e istorie!
Acum am inceput serviciul si este o perioada de acomodare pentru toti dar revederea este MINUNATA!


6. ESTI UN EXEMPLU DE PUETERE SI CURAJ. NE INTREBAM CUM DECURGE O ZI OBISNUITA DIN VIATA VOASTRA DE FAMILIE?

NU…nu eu sunt exemplul, ci ei…ei au luptat in special micutul…si faptul ca sunt sanatosi conteaza cel mai mult!
O zi obisnuita…pai incepe cu o noapte obisnuita 🙂 in care unul sau doi se trezesc sa manance lapte…apoi se trezesc pe rand…mers la baie tot pe rand :)…schimbat…micul dejun (pregatit in timp ce ei se joaca sau se uita ce fac eu)…apoi pregatirea pranzului sub stricta supraveghere a lor in timp ce se joaca, deseneaza, modeleaza plastilina, fac puzzle-uri si alte nazbatii caracteristice varstei…incep sa ma strige si mai fac schimb cu mama de roluri …iesitul afara presupune o aventura in sine pana reusim sa ii imbracam pe toti…apoi somn, apoi joaca, apoi…totul pe rand! programul la minut din spital continua si acum…si sunt intr-o continua viteza!

7. DACA AR FI SA O IEI DE LA CAPAT, TI-AI DORI MACAR PENTRU O SECUNDA SA VEZI CUM AR FI VIATA DOAR CU UN COPIL?

NU! am fost pusa sa aleg sa renunt la unul la inceputul sarcinii…mi-au explicat ca o sa imi fie mie foarte greu dar nu am cedat! Nu aveam cum sa renunt la unul!! La care? La cel din mijloc, din dreapta sau stanga!?
Cu doua luni inainte de nastere un „medic” la care am mers avand in vedere ca medicul meu din nou nu era in tara a spus ca micutul …in cateva zile o sa…fara sa clipeasca! Fara sa se gandeasca ce presupune pentru mine aceasta veste! Dar am inceput sa vorbesc cu micutul ora de ora, sa ii spun sa lupte si sa fie bine pana la capat! Stiam ca e bine…misca…stiam locul tuturor in burtica…am stiut pe 10 februarie ca se intampla ceva…nu mai se misca la fel ca inainte!
DECI NICIO SECUNDA nu am acceptat sa fie mai putini de trei…am luptat cu ultimele forte si puteri impreuna cu ei sa fim in formatie completa! SI SUNTEM SANATOSI SI VOIOSI!

8. CARE A FOST CEA MAI AMUZANTA EXPERIENTA TRAITA ALATURI DE MICUTI?

In fiecare zi sunt experiente amuzante…una anume care imi vine acum in minte este atunci cand fetita desena de zor pe pereti si un fratior a venit foarte grav sa ma cheme sa imi arate ce face surioara…un perete tocmai il terminase el de desenat!

9. AU CARACTERE ASEMENATOARE, SAU SE COMPLETEAZA INTRE EI?

FOARTE DIFERITI! Si fizic si din punct de vedere al caracterului!
Fetita este viezure, cum a fost denumita de multe persoane …un baietel este foarte mamos si sensibil, si micutul cel mai luptator in continuare!
Cum se mai completeaza intre ei?!
Pai…daca au prajitura cu fructe de exemplu…fetita mananca tot…un baietel da fructele la o parte si altul mananca fructele si da aluatul la o parte! Se completeaza nu!? 🙂

10. CE MESAJ LE-AI TRANSMITE VIITOARELOR MAME? IN SPECIAL CELOR DE TRIPLETI!

NU CEDATI ORICAT DE GREU VA ESTE VOUA! cei mici stiu ce au de facut si trebuie sa fim puternice pentru ei… ca ei sunt cu siguranta!!

Citind aceste randuri mi-am spus: „Wow…si eu care ma plangeam ca este greu cu unul?”
Sigur multe am avut momente grele in maternitate si in cresterea copiilor, dar sa luam exemplele pozitive pentru viitor.
Camelia este unul dintre cele mai bune exemple. Felicitari mamico si iti multumim!