Suna paradoxal in aceeasi fraza copil si liniste. Poate chiar ideal!
Viata unei mame este agitata, este complexa, este diferita total de cea de dinainte de a avea copil, este intr-o continua schimbare. Asa ca unde este linistea?
Sunt noutati, timpul il imparti altfel, grijile sunt mai multe, gandurile sunt indreptate mai mult catre copil. Asa ca iar…unde este linistea?
Copii plang, fac zgomot cu jucariile, cer, tipa, trag, sunt curiosi, intreaba, ganguresc, vorbesc….unde este linistea?
Va spun eu: acele clipe cand ei adorm, miros a proaspat sau a laptic, cand merg pe taramul viselor si tresara, cand le auzi respiratia si te uiti cum zambesc in somn…acolo este linistea.
Ei iti dau un sentiment de liniste interioara: cand se ghemuiesc in tine cand mici, mici, cand vin tiptil si se cuibaresc in pat cand fac deja primii pasi, cand deschid ochisorii si te cauta cu privirea si zambesc sincer si intens cand de vad….acolo este linistea!
Auzeam des ca viata fara bebe este goala. Imi este dor de mine, acel dor prezentat si in articolele noastre, dar nu mai vad viata fara linistitea si pacea interioara oferita de un ghemotoc mic. Ei sunt agitatia si linistea noastra!
Ziua sunt ca o furtuna….darama tot, sunt zgomotosi…dar cand ii vezi cum dorm, cum isi cauta locul, cum adorm profund…acela este curcubeul!
DA, copilul meu imi ofera cea mai mare liniste interioara!
PS: stati seara macar 3 minute sa ii priviti…o sa creasca si nu o sa mai aveti „onoarea” aceasta!