Este perfect normal să te preocupe dezvoltarea și evoluția copilului tău. Normal că vrei să fie bine. Dar sa nu ajungi să vezi probleme acolo unde nu sunt. Evident că trebuie să respecte un anumit tipar, dar să nu ne grăbim cu concluziile.
Nu stă copilul în fund la fix 6 luni. Păi da, n-o fi pregătit. Și ce dacă altul stă de la 5 luni si jumătate? Sunt diferiți. Nu-l pune tu între perne ca să-l „ajuți”. Este ceva în neregulă dacă ajunge la 9 luni și nu stă în fund.
La primii pași, copilul calcă cu vârful piciorului ușor spre interior. Nu știe să calce corect, abia acum învață. Dă-i timp să învețe, să exerseze. Nu-l grăbi, nu-i cumpăra încălțăminte rigidă „ca să învețe sa pașească bine”. Pentru picioarele lui fragile și pașii instabili, este nevoie de încălțăminte moale, flexibila. Dacă trece de 1 an si jumătate și nu și-a corectat mersul, poate că atunci este ceva în neregulă.
E mic si trebuie atenție sporită cu el. Cu atât mai mult cu cât e al nostru. E un domeniu necunoscut în care ne inițiem abia odată cu apariția copilului, învățăm odată cu el.
Suntem mame si asta ne dă o mare responsabilitate. A unui nou suflet, a unui copil, a unui OM.
Analizăm fiecare mișcare, urmărim fiecare gest. Imortalizăm în fotografii (aproape) fiecare moment. Notăm în agende, urmărim grafice, scheme. Dar să nu căutăm probleme  unde nu sunt…


loading...